Uca Marinescu printre shamani

În călătoria sa din vara 2011 pe urmele şi printre shamanii din Mongolia, Uca Marinescu are parte de surprize dintre cele mai neaşteptate. Dupa ce i-a cunoscut pe câţiva dintre urmaşii lui Ginghis Han-la rândul sau shaman – şi a întins palmele pentru a atinge globurile de energie vizibile la răsăritul soarelui în Shambala, Uca Marinescu a avut norocul să îl cunoască personal pe cel recunoscut printre localnici drept viitorul Dalai Lama,un tânăr de 27 de ani înzestrat se pare cu calităţi cu totul deosebite.

read comments (0)

Expediţie pe urmele Shamanilor, 2011

Continuarea… »

read comments (0)

Două zile de trecere de pe un continent pe altul şi un avion nărăvaş

Continuarea… »

read comments (0)

Iranul mai vechi decat Istoria

Continuarea… »

read comments (0)

Alti pasi, ce par modesti dar uneori sunt uriasi!

Marea Aral

…….alti pasi, ce par modesti dar uneori sunt uriasi! Alte civilizatii pierdute si ramase doar in memoria timpului/ in istorie…treceri de granite, real invizibile – sterse de reorganizari arbitrare. La doar cateva sute de kilometri totul se schimba, limba vorbita, fizionomiile, obiceiurile de zi cu zi si mai ales ritmul actual de viata.

Continuarea… »

read comments (0)

Iulie…în Asia

Se spune ca trebuie sa cunosti istoria pentru a cunoaste un popor. Istoria este cea care te ajuta sa mergi pe urmele existentei fiecaruia. Astfel poti sa iti dai seama de valoarea pe care o are.

Curajul in viata in fata viitorului oamenii il gasesc in valorosul lor trecut.Civilizatia se duce, dar in mintea omului ramane intotdeauna valoarea celor care au creat viitorul.

Din nou HongKongul nu ma place, dar clar nici eu pe el. La sosire nu imi gasesc bagajul si nici nu pot sa gasesc vreo urma a lui.

Imi completez formularul de pierdere si incerc sa gasesc o solutie. Ideea vine de la reprezentanta KLM d-na Constantin un om cu mare experienta ,care imi spune ca trebuie sa merg mai departe.

Ramasa numai cu ce eram pe mine mi-am cumparat strictul necesar, care m-a costa destul de mult , si mi-am schimbat biletului de intoarcere la HongKong in speranta gasirii bagajului.

Plec spre Cambogia,respectiv la Siem Reap, cat mai aproape de regiunea Anghor- ,loc unde se gasesc cele mai multe urme lasate , pastrate si restaurate ale civilizatiei Kmerilor.

Cine au fost poti sa afli citind. Este adevarat ca atunci cand au trait, distantele erau cu mult mai mari si nu stiau prea multe despre existenta lor decat cei din vecinatate.

Au pornit de la forma de triburi, au evoluat fixandu-se pe locuri stabile benefice petru viata, si-au intemeiat asezari si au inceput o alta viata adaptandu-se la mediul ales.

Evolutia lor a durat atat cat au stiut sa evolueze spiritual. Au cucerit si alte teritorii pe care le-au pastrat s-au le-au pierdut in functie de valoarea lor militara. Au fost si ei cuceriti de catre altii pentru teritoriul si avutiile lor,sau pur si simplu pentru a-si demonstra Puterea.

Acesta era istoria sau este si acum…

Dar Kmerii au vrut sa lase in urma lor ceva care sa ii pastreze in istorie. Si acestea sunt constructiile lor megalitice sub forma de temple, palate si alte constructii al caror rol cu greu poate fi identificat.

Aleg ca un prim contact vizitarea unui sat plutitor pe apele lacului Tonle Sap care are legatura si cu Fluviul Mekong.Pescarii de secole folosesc acelasi mod de existanta, adica tot ce pot obtine de la apa.

Casele sunt pe piloni sau chiar pe barci mari care atunci cand apele Mekongului sunt mari ,pot sa pluteasca salvand viata celor care le-au ales ca locuinta.

Cand apa este prea mare si inunda si malurile lacului ,atunci se refugiaza pe dealurile din apropiere, ancoradu-si locuintele.

Casele lor sunt simple, din rogojini fixate pe schelet de bambus. A fost si este o viata modesta si simpla. Asa au trait si in urma cu sute de ani , iar acum nu sunt deloc interesati sa se adapteze la o alta viata.

Seara sau dimineata ii gasesti pe lac aruncandu-si plasele in apa, pentru hrana lor zilnica. Din pacate pestii sunt din ce in ce mai putini si mai mici, din cauza poluarii apelor lacului.

Pentru turism se construieste un canal ,prin largirea zonei de intrare spre lac si pentru a face chiar si un port.

In fiecare casa, indiferent de cat de mica ar fi (oricum, cu o singura incapere)- locul important este cel al altarului cu idoli si betisoare fumegande.

Sunt prezente in zona si pasarile calatoare. In special egretele albe si cormoranii cu gatul negru dar si alte 21 de specii constituie aici o mare si importanta rezerva a Biosfere.

Ghidul meu care era si conducator auto, este kmer si imi povesteste mult despre familia lui.Viziunea lui asupra vietii este atat de realista incat cred ca ar putea sa isi dea doctoratul in psihologie sociologie etc.

Stie destul de bine engleza si este foarte corect. Se uita de multe ori la oamenii care viziteaza monumentele vechi, cu tristete ne intelegand de ce sunt atat de entuziasti.

Ce a ramas din tot ce a fost ! Imi explica cu mandrie cat de valoros a fost pentru tara fiecare rege. Marile complexe de temple ca Anghor Wat, Anghor Thom (cel sacru) si Bayon sunt unicate ca si conceptie arhitecturala, punand in valoare specificul Kmer.

Constructii din piatra cu ornamente simple dar avand ca reprezentari sarpele,dragonul, leul sau tigrul si bineinteles pasarea. In constructie respecta perceptele muntelui Meru,considerat central universului.Templele piramidale reprezinta varful Meru.

Templul Bantey Chhmar este facut dintr-o piatra cu tenta de rosu si reprezinta o citadela feminina. Figura centrala, probabil a unei regine  are un suras enigmatic atat de special, incat o poate intrece pe Mona Lisa.

Constructiile sunt in general vechi de peste .800 de ani. Sunt constructii megalictice si se pune intrebarea, ca si in alte parti ale lumii, cum au reusit sa deplasaze, sa structureze, sa modeleze, sa amplaseze si a le dea viata printr-o reprezentare perfecta a figurilor umane, un numar infim de oameni si cu puterea unui corp uman obisnuit.

M-am oprit in fata unor statui care pot deveni celebre precum cea a lui Neakta Reak -egala lui Vishnu – in templul Anghor, in fata careia se fac procesiuni in special cand este luna plina sau se comunica cu spiritele prin asa numitele samane.

Sunt si acum temple unde se fac slujbe pentru binele oamenilor, pentru recolte si se transmit cunostiinte practice de viata prin predicile celor intelepti.

Fiecare temple sau ansamblu de constructii este unic in felul sau. Descopar dupa un drum destul de lung si dificil ,Koh Ker, cateva temple situate in mijlocul naturii in mijlocul unor copaci seculari ,dar napadite de ruine si amintiri.

Drept si napadit de uitare, sta un templu- piramida cam de 35m inaltime, ale carui trepte,acum imposibil de urcat, iti dau senzatia ca poti ajunge la cer. Cat de bine seamana cu cele mayase!

Terasa Elefantilor din Anghor Thom, larga, este tinuta de cateva zeci de elefanti sculptati care cu trompele lor te invita sa admiri frumusetea templelor.

La complexul de temple Bayon te trezesti fata in fata cu sec.12 si cu nu mai putin de 37 de turnuri decorate cu fete si portrete de Kmeri pe fiecare latura.

Privirea lor te primeste si greu te poti departa fara sa admiri fiecare fata in parte. Fiecare templu are patru fete care sunt sunt indreptate spre cele patru puncte cardinale.

Au expresii diferite si detasate de tot ce este in jur. Am admirat o figura prea calma pentru mine, care m-a lasat sa chiar conversez cu ea.

Si poate ce m-a impresionat cel mai mult este complexul de temple Ta Prohm,care poate ar fi asemanator cu celelalte dar care a fost cucerit de un adversar, dar si un aliat in unicitate, un copac al junglei cu radacini puternice care au patruns si au crescut prin peretii templelor.

De fapt s-ar putea denumi Copacii – temple. Daca nu ar fi fost descoperite la timp, probabil templele acestea ar fi fost acum distruse de copacii cu radacinile atat de puternice, incat ar putea disloca pietrele mari ale templelor.

Un alt fenomen care m-a bucurat si este prezenta a numerosi fluturi, care aici isi duc scurta lor viata intr-o atmosfera de liniste, libertate si siguranta, intr-o atmosfera nepoluata.

Erau flori zburatoare de diferite culori, care concureaza cu frumoasele si aici atat de obisnuitele Orhidee.

Pentru incheierea relatarii am lasat Apsarele -.dansatoare celeste, Ingeri veniti pe pamant la curtile regale si nu numai, ,dansatoare cu miscari sacre, cu unduiri de vant si delicate ca florile, care sunt prezente in viata kmerilor de secole.

Dansul lor si astazi te uimeste prin expresivitatea miscarii,fiind frumoase ca viata si imbracate cu perfectiune. Sunt cele care au impodobit ieri si astazi, in egala masura bucuriade a trai.

Alte zile ale expeditiei mele………4,5,6,7 iulie………………ARMENIA

Un zbor destul de lung cu compania Aeroflot ma duce departe intr-o alta lume in tarile situate in sudul razvratitului masiv al Caucazului.

Imi gasesc la Erevan destul de usor o cazare, bineinteles tot Youth Hostel. In afara Chemarii mele, cativa prieteni mi-au povestit despre armeni. Am acasa si o carte despre Istoria armenilor,dar nu am avut inca timp sa o citesc.

Pe parcurs am intalnit armeni in expeditia de la Polul Sud Magnetic,am prieteni buni in Bucuresti si la Yellowknife NV Canada, un sofer de taxi si o vanzatoare dintr-un magazin care aveau nostalgia tarii lor.

Taximetristul, printre altele, mi-a spus ca in Armenia cresc cele mai bune caise. Drept pentru care, cum am ajuns la Erevan si m-am cazat , m-am dus sa imi cumpar caise.Intr-adevar au o aroma speciala , naturala si poti sa mananci multe fara sa patesti nimic.

Vezi exemplul meu, am mancat un kilogram in doua zile. Si as fi vrut sa iau si pentru acasa.

Imi fixez traseul si constat la prima iesire pe strada ca sunt niste oameni deosebiti. Desi au suferit diferite influente nu sunt indieni,nu sunt azeri.

Desi au avut mult de suferit pe parcursul istoriei zbuciumate din zona si multi au plecat inspre alte zari,ei traiesc aici, isi fac simtita prezenta prin tot ce fac si mai ales prin prietenia si zambetul cu care te intampina.

Sunt curati, isi gospodaresc mai ales la sate, orice bucata de pamant si sunt veseli fiind mari iubitori de muzica si dans.

Ghida mea si-a presarat expunerile tot timpul cu anecdote si cu legende locale.

Dupa ce ma plimb prin oras in cautarea muzeului de istorie si ma ratacesc imi dau seama ca Erevanul este frumos chiar cu zone moderne avand multe monumente dedicate culturii,teatre si o cladire a operei care zilnic prezinta spectacole atat clasice cat si moderne.

Seara parcul este plin cu oameni, mai ales tineri , imbracati elegant care asteapta intrarea la spectocol dar si intalnirea cu prietenii. In ratacirea mea am fost ajutata pana la urma de catre politisti care sunt prezenti peste tot, cam la fiecare 500m, care te ajuta in orice situatie.

Sa nu va ganditi la posibile infractiuni ,nu am vazut sau auzit nimic de acest fel.Dar, imbracati cu uniforme elegante si cu siluete drepte , imi dau un sentiment de liniste in plimbarea sau ratacirea mea.

Cand m-am referit la silueta m-am gandit ca am vazut la noi oameni ai ordinii publice care sunt supraponderali – si se vede ca nu au cum sa aiba o conditie fizica strict necesara meseriei alese.

Cum pot sa alerge sau sa actioneze rapid in situatii extreme ?!

read comments (0)

Iulie…în Asia (2)

Ma intorc la hostel si gasesc atmosfera placuta  a acestuia, in care poti sa afli tot felul de date necesare calatoriei tale.

Imi gasesc repede un grup cu ghid pentru a pleca a doua  zi.  Sunt armeni care traiesc in Australia  si acum au venit acasa sase intalneasca cu   noua viata.

Voi merge la  manastirea unde a trait si creat calugarul  Mashtots, cel care a creeat  primul alfabet armean.

Este vorba de biserica Oshakan, unde  poti sa simti si acum prezenta acestui calugar prin atmosfera creata de prezentarea  istoriei si a nasterii  fiecarei  litere.

Prin discipolii pe care i-a format, acest alfabet a  intrat in istorie ca unul din cele mai vechi  si aramas    unic prin forma sa.

Anecdota  prezentata de ghida este ca, fiindu-i cunoscuta priceperea, calugarul a fost solicitat de georgieni sa le creeze si lor litere.

Neavand timp si  lucrand  la  acest lucru s-a gandit ca ar putea sa foloseasca  aschiile  literelor  armene pe care le  lucra  ca forme de litere   pentru georgieni.

Si din aceste aschii ale lemnului de cais care se rasuceau prin taiere  a trimis  modele  de litere.

Frumoasa poveste!

Intram in zona muntilor si trecem  pe langa Araghat-fratele Araratului si mai departe ne apropiem chiar  de  vestitul  Ararat.  Este aproape, dar este in Turcia- si  chiar se vede delimitarea granitei.

La inceput  Araratul se vede bine dar pe urma se ascunde in ceata. Si el , si Araratul  Mic. Urcam pe un promontoriu unde este  un vechi santier arheologic,  la care cine stie cand se va mai lucra…

In  continuare  intram in atmosfera unui sat armean  si anume in pitorescul Byurakan.

Seamana mult cu un vechi sat de  munte  al nostru. Parca ma plimb pe ulitele de acasa. Casele sunt majoritatea din piatra ,cu gospodarii  situate central,cu animale si gradini bine ingrijite.

Degustam painea de casa  si o lipie uriasa care se face intr-un cuptor special, lipie care ar putea intra in cartea recordurilor.

De asemenea gustam  branza  casei, care nu stiu daca este mai buna decat cea  de la noi de  la munte.

Ascultam povesti vechi  despre traditii  de viata. In drumul de  iesire din sat vizitam -numai pe din afara-  marele observator  Bhyurakan.

Aici se fac cercetari  astrale  in conexiune cu alte observatoare  de pe continent.

Ne oprim  intr-un sat  mai jos  la un   mester faurar de instrumente muzicale.

Are cam 70 de ani  si ne prezinta   instrumente muzicale  vechi dar care se folosesc si acum, facute din lemn de cais.

Sa nu uit sa aa spun ca pe traseul drumului nostru am  intalnit multe cuiburi de berze cocotate temeinic  pe  acoperisurile caselor.

Acolo unde isi face cuib barza se spune ca este o casa cu armonie. De la noi au disparut  , sau sunt din ce in ce mai putine! S-ar putea spune oare  ca din cauza poluarii?

Seara tarziu revenim acasa si dau o fuga sa imi cumpar ceva de mancare. Bine inteles, ghiciti, caise si iaurt, paine, branza si un rasfat  pentru ziua frumoasa –o ciocolata neagra…pe care o rontai citindu-mi  mesejele de pe  internet .

Ma apuca   miezul noptii dar sunt multumita cu ce am facut.

Stau intr-o camera cu patru tinere  armence , despre care voi povesti la intoarcerea mea – si care mi-au demonstrat o lectie de viata , asa cum rar intalnesti. Una dintre ele  nu avea brate, dar in grupul sau nu  se vedea acest lucru.

Am inceput ziua urmatoare  cu o vizita la complexul  destinat religiei armene,un fel de Vatican al lor.

Vizita Papei a ramas in memorie  printr-un  monument realizat  superb. Aici exista si o universitate  teologica. Tot complexul se numeste St.Echimiadzin.

Si este cel mai important  din Armenia, impreuna cu surorile sale : bisericile  St.Hripsime si St.Gayane…

Am  vizitat si  manastirea   Khor Virap  loc   de unde a pornit  crestinismul in Armenia.  Este impresionant cat de bine este   reprezentata  , in diferite forme si conceptii, CRUCEA.

Pentru a  cunoaste  si  aici  specificul vietii   armene  vizitam si chiar luam masa  in casa  unui  artist local.

Aceasi  lipie prezenta ca un semn de ospitalitate ne intampina  si multe specialitati  de mancare din  zarzavat  cules din gradina proprie.

In final degustam si fructe de gradina care iarasi ma trimit in copilaria mea de acasa.

Pentru ca surprizele sa continue  vizitam o manastire renumita prin specificul si povestea sa .Este Noravank care se afla undeva izolata , urcata  pe un promontoriu greu accesibil, dar care are un peisaj minunat.

Sunt de fapt doua biserici  una  in  alta ,cu aceasi  simetrie in conjuctura naturii. Povestea este asemanatoare cu cea a manastirii  realizate de mesterul Manole de la noi.

O fata frumoasa de rege  este indragita de mesterul  constructor de biserici  si pentru a o putea  cuceri  i se pune conditia sa realizeze o biserica care sa fie compusa din doua cladiri una in alta.

Reuseste acest lucru intr-un interval destul de lung de timp si isi cere rasplata.

Dar afla ca fata regelui a fost data unui alt fiu de rege. De suparare  cand termina  turla bisericii se arnnca in gol  si,  in locul unde cade si  moare,  apare un izvor.

Zona prin care trecem  inapoi spre Erevan este  acoperita de plantatii viticole  drept pentru care ne oprim la o degustare , organizata insa  cam turistic.

Din nou ma opresc  din scris pentru ca este tarziu, lumea se uita in noapte la nu stiu ce meci din Campionatul  mondial de Fotbal  iar eu nu mai am loc sa scriu.

Vreau sa vizitez astazi vechea cetate Erebuni. Se poate face acest lucru,  insa numai dupamasa – cand mai scade putin temperature sub 40 grade.

Plec pe la ora 17 si cand ajung la cetate ,constat ca sunt singura vizitatoare.Este pustiu dar urc pe numeroasele trepte in zig-zag si din cand in cand ma uit in spate poate mai vine cineva.

Cetatea este imensa si  econsiderata ca  fiind cel mai vechi oras din lume.Este asezata pe un promontoriu inalt la baza raului Hrazdan.Cei  care au  locuit  aici  sunt  din  zona Urartu.

Totul din piatra masiva, cu ziduri exterioare  si  ruine de scari terasate si temple sau locuri pentru  sacrificii. In ruine au fost gasite inscriptii  cuneiforme.In ceremoniile lor, localnicii  il glorificau pe zeul  Khaldi , Urartu.

Gasesc chiar si un ghid –un catel care ma insoteste peste tot. Dar din pacate  i-am dat tot pachetul de biscuit pe care il aveam pentru masa mea de pranz  .El chiar crede ca vom ramane prieteni.

La coborarea din cetate  a trebuit desigur  sa ne despartim. Dar l-am sfatuit sa mai faca pe ghidul ,pentru ca s-ar putea ca pana la urma sa isi gaseasca un  stapan.

Ajung asa cum mi-am propus si la Muzeul de Istorie.La etajul doi este inceputul  si  desi este un muzeu f.mare nu gasesc nici  un material de orientare.

Sunt multi ghizi in fiecare sala dar probabil din cauza caldurii nu se ofera sa imi dea explicatii. Oricum stau foarte mult si gasesc aceleasi semne   de inceput de istorie  ca si la   alte popoare.

Descopar insa  doua care cu roti uriase, cu osie de tractiune: totul din lemn masiv. Deasupra se afla un fel de coviltir cu o banca lata pe care stateau cei care calatoreau.

Mi-au mai  ramas de vizitat din ce mi-am propus doua temple interesante si valoroase  Unul este  un monument istoric al Armeniei  cautat de crestinii armeni dar si de multi  alti vizitatori.

Este un temple sapat in munte,  creat de Gregory Iluminatul in  sec 4.  La inceput  avea numai chilii sapate in stanca sub forma de grote,asa incat  locul  a fost denumit Ayrivank –manastirea grotelor.

Ulterior  a fost  continuata constructia de catre Zakarian si de catre printul Proshian.. Se mai adauga  si un alt temlpu denumit Geghardavank. Un alt spatiu cladit in interiorul muntelui este Capela  si  templul cu altar Avazan  care are forma de cruce.

Capela si  spatiile vecine au o resonanta aparte, iar ecoul se poate auzi in mai multe sali si pe mai multe nivele. Acesta capela mi-a dat posibiliatea sa ascult frumusetea muzicii.

Sunetul, de fapt ireal , mi-a dat impresia ca toata sala este un urias  computer .

Despre  Garni  situat  tot la  extremitatea Erevanului, se poate spune ca este un complex de  temple diferite  asemanatoare unui Templu Roman.

Alte doua  constructii au o geometrie ciudata, chiar cu  orientare astronomica Totul este situat pe  o platforma  de munte  dar cu niste chei de rau foarte adanci.

Si totul  m-a dus cu gandul, intr-un fel,  acasa.

read comments (0)

Relatare despre spaţiu, timp şi istorie. Mai-iunie 2010

M-am dus departe, m-am pierdut în spaţiu şi timp şi am descoperit un segment al istoriei care a fost cunoscut prima dată de occidentali în 1836- 1839. După aceea au mai trecut mulţi ani. Mulţi nu au crezut că există aceste locuri, alţii le-au contestat, dar peste ani, au trebuit să recunoască că există acolo ceva special, ceva miraculous pe care poţi să îl percepi numai dacă crezi în sacrul timpului şi al omului.

Întâi, am ştiut că trebuie să ajung acolo, aşa cum mi s-a întâmplat şi cu alte zone ale pământului. Pe urmă am citit tot ce am găsit despre Shangri-la, Shambala sau Agharta. Şi aşa a apărut CHEMAREA. Aveam conturat de acasă ce voi face În Turul Lumii”! Voiam să descopăr cât mai multe, să cunosc realitatea la faţă locului. Să văd cum trăiesc oamenii, cum îşi gandesc viaţa. Să văd impactul deteriorării climei şi al poluarii asupra naturii, dar în special asupra spiritului uman. Mă tenta autobuzul, cu el puteam circula printre oameni, printre satele şi obiceiurile lor. Dar aveam  nevoie de timp, de care nu dispuneam. Astfel m-am hotărât să mă opresc la prima staţie şi să nu mai fiu turistă. Toată zona din nord-sud-vestul Yunnanului, situată în munţii Hengduan, pornind din Shangrila până în Litziang, Dali şi Kunming este un tezaur de istorie şi cultura veche. Trecerea se face prin văile generoase ale rezervaţiei Pudaocuo, prin trecători cocotate la 3500m înainte de ajunge în Litziang, cele trei râuri paralele Jinsha, Langcang, Nujiang, fluvii care coboară din Himalaya, vijelioase şi trec prin cataracte care le învolbârează- Tot acest imens teritoriu este locuit. Continuarea… »

read comments (1)

Uca a revenit temporar în România

Exploratoarea româncă Maria Uca Marinescu i-a acordat Mihaelei Helmis, un interviu în legătură cu motivul care a determinat-o să-și întrerupă, pentru moment, noua expediție în jurul lumii.

Uca a revenit temporar în ţară pentru a aniversa 50 de ani de la terminarea facultăţii ocazie cu care şi-a revăzut colegii din toate colţurile lumii. Întreruperea a devenit o bine meritată pauză după condiţiile grele de călătorie de până acum.

Duminică exploratoarea va reveni la expediţia sa.

Interviul acordat Mihaelei Helmis:

read comments (1)

Scrisoare din ShangriLa

Se spune Nuar Lala-bună ziua şi Jiu bai sai-mulţumesc.

Ce repede a trecut timpul. De fapt aici timpul nu se simte iar viaţa este prea obişnuită. Astfel încât m-am relaxat puţin şi eu şi am vizitat cât mai mult. Orizont – aici orizontul este atât de mare încât poţi să îl contempli la nesfârşit. Însă este şi vizibil pas cu pas.

Continuarea… »

read comments (1)